Anii 60 ai secolului trecut au adus sportul spaniol în prim planul întrecerii continentale la fotbal și tenis. Erau anii în care Spania a câștigat titlul european la fotbal dispunând în finală de Uniunea Sovietică, în a doua ediție a întrecerii continentale. După lungi ani de nereușită, artiștii spanioli ai balonului rotund își valorificau calitățile și dădeau ora exactă a acestui sport în Europa. Au făcut-o pentru foarte puțin timp pentru că următoarea ispravă de un asemenea calibru avea să fie produsă abia peste 44 de ani, deși au alcătuit în tot acest timp formații de mare valoare care s-au risipit între talent, nenoroc și clacare în momentele decisive. Despre maniera în care, în acest an, au dat semn lumii că au învățat nu doar să fie poeți ai gazonului, ci să și culeagă roadele poemelor, au scris din abundență ziarele, au vorbit comentatorii pe toate posturile de radio și televiziune. Inclusiv Sportul de Vrancea. Dacă revin, o fac pentru că tot la distanță de peste patru decenii de când legendarul Manuel Santana câștiga pe iarba Wimbledonului, Spania a devenit campioană, de data aceasta, a sportului alb, prin magnificul Rafael Nadal. La Wimbledon, spaniolul cunoscut până atunci ca rege al zgurii, dar un perdant pe iarbă, a făcut un joc aproape nepământean în compania supercampionului Roger Federer. Nu cred că mai poate fi inventat ceva în materie de figuri de stil pentru caracterizarea evoluției celor doi sportivi pe arena clasicului londonez. Cred, totuși, că se cuvine un omagiu credinței lui Nadal și a lui Federer că fiecare este cel mai bun, că merită să câștige. Ca și voinței care i-a ținut în joc, la cel mai înalt nivel, cam cât pentru patru meciuri de fotbal. A pierdut, la două mingi distanță, cel pe care au început să îl lase puterile. A câștigat spaniolul, într-un final ca un poem dedicat curajului de a crede că poți câștiga și atunci când nu ți se dau șanse, jocului ofensiv, creator. Jocului, uneori ca artă pentru artă. Nu aș fi legat cele două evenimente cu mare rezonanță în Spania dacă nu ar fi fost o corespondență de stări de spirit la spaniolii care au jucat finala Campionatului European de fotbal și Nadal, cel de la Wimbledon 2008.
Petrică BUTUC
miercuri, 11 noiembrie 2026
