s-a întîlnit cu un monah pe care fericitul Ioan l-a întrebat: "De unde ești părinte și unde mergi?". Iar monahul i-a răspuns: "Din Mînăstirea Neadormiților sunt și merg la Ierusalim, ca să mă închin Sfintelor Locuri". Mînăstirea Neadormiților sau a Achimiților, era în provincia Bitinia, Asia Mică, și fusese ridicată de fericitul Marcel. Monahul văzîndu-l un copil cinstit și întelept, i-a vorbit despre obiceiurile și rînduielile mînăstirii sale, iar Ioan ascultînd cu luare-aminte povestirile monahului, i-a zis: "Ascultă-mă părinte căci mă rog ție, ca milostiv să fii mie. Eu am mare trebuință să scap de lumea asta mult tulburătoare și să slujesc lui Hristos, dar părinții mei gîndesc altfel. Ei se îngrijesc de mine pentru o dregătorie mare și vor să mă căsătoresc, dar eu ascultînd de multe ori cuvîntul lui Dumnezeu în biserică și citind singur cărtțle, am înțeles că toate cele ale lumii sunt deșarte, afară de slujirea lui Hristos în chipul cel monahicesc. Deci te rog ca întorcîndu-te, să mă iei de aici și să mă duci în mînăstirea ta". Lucrurile s-au petrecut întocmai și astfel Ioan a ajuns unul dintre monahii renumiți ai vremii.
16 ianuarie Închinarea cinstitului lanț al Sf. Apostol Petru
Sf. Scriptură mărturisește că atunci cînd sfîntul apostol Petru a fost închis de regele Irod, temnicerii l-au legat cu două lanțuri de fier. În timpul nopții i s-a arătat îngerul Domnului care l-a eliberat. Atunci i-au căzut și cele lanțurile de fier. Vestea acestei minuni s-a răspîndit cu repeziciune prin toată cetatea Ierusalimului. Atunci niște credincioși au luat în taină lanțurile pe care le-au păstrat cu sfințenie. Se spune că acestea aveau puteri tămăduitoare de la trupul apostolului Petru, precum mahrama și ștergarul sf. Pavel. Lanțurile sf. Petru, care au ros trupul lui, alungau neputințele și izgoneau duhurile cele viclene. Drept aceea erau cinstite de cei credincioșii de pretutindeni.
17 ianuarie Sf. Cuvios Antonie cel Mare
Sf. Antonie era de origine egipteană. În istoria monahismului sf. Antonie cel Mare este considerat cel care în lupta cu diavolul a biruit prin puterea credinței. Monahii de pretutindeni îl au drept model în viața lor atît de încercată.
18 ianuarie Sf. Chiril și Atanasie
Sf. Atanasie a trăit în timpul lui Constantin cel Mare (306- 337) dar și a urmașilor lui pînă la Valens (364-378). Era originar din cetatea Alexandriei. Copil fiind, a cunoscut vremea prigoanelor, care l-au călit pentru mărturisirea credinței. L-a însoțint pe episcopul său, sf. Alexandru, la cel dintîi Sinod Ecumenic de la Niceea (325). Deși era hirotonit diacon, a adus numeroase dovezi de nezdruncinat, arătînd astfel rătăcirea lui Arie și a cerut osîndirea ereziei acestuia. Ajuns episcop și patriarh în Alexandria, toată viată sf. Atanasie a fost o luptă contra ereziei ariene și o neîncetată mărturisire a credinței de la Niceea. În decursul a 45 de ani, a trebuit să îndure 5 izgoniri de pe scaunul său, mărturisind pînă la capăt dreapta credință, ca un adevărat stîlp al Ortodoxiei. Iar cînd a fost izgonit în Apus, în Galia, în Iliric și la Roma, a chemat tot Apusul la apărarea credinței de la Niceea, ca un străjer al Ortodoxiei, făcîndu-se una cu ea și luptînd pentru mărturisirea ei prin cuvînt, cu fapta, cu cărțile pe care le-a scris. Sf. Chiril era tot din Alexandria, însă a trăit în zilele domniei împăratului Teodosie cel Mic (403-450), fiind nepotul lui Teofil, patriarhul Alexandriei căruia i-a urmat în scaun urmator (412). S-a remarcat în disputa teologică din anii 420-433, fiind un important membru al celui de al treilea sinod ecumenic de la Efes (431). Aici s-a condamnat învățătura ereticului Nestorie, care înțelegînd greșit taina întrupării lui Dumnezeu, nu numai că nu o cinstea pe Maica Domnului, ci mai vîrtos o defaima. Strălucind cu rîvnă pentru dreapta cinstire a lui Hristos și a Maicii Domnului în Biserica, atît la Sinod, cît și prin cărțile pe care le-a scris, învrednicit cu multe alte bunătăți, sf. patriarh Chiril din Alexandria a răposat cu pace în Domnul (444), la adînci bătrîneți, Biserica numărîndu-l între marii Sfinți Ierarhi și Dascăli a toată creștinătatea.
