…tocmai atunci se întâmplă ca echipele în care ai încrede să te bucure. Nu prea se întâmplă în România pentru că moralul sportivilor noștri e făcut parcă dintr-un alt aluat. În ultimele două săptămâni am avut parte de 3 exemple din 3 sporturi diferite. A fost întâi handbalul feminin acolo unde Oltchimul nu a fost obișnuită să respire aerul tare al înălțimilor. A urmat apoi deziluzia de la polo, echipa noastră națională ratând calificarea la Olimpiadă în fața unor „desculți”. Finalul thrillerului a fost dat sâmbătă dimineață de fotbaliștii CSM-ului. Aflați în fața ocaziei de a „îngropa” efectiv o contracandidată la evitarea retrogradării focșănenii nu au intrat motivați și nu au fost în stare să repete evoluția bună de la Modelu. Urmăreai jocul și te întrebai dacă albii sunt cei care jucaseră foarte bine la Modelu.
Jocul rezultatelor din serie ne-a ajutat foarte mult, dar din păcate jocul nostru, adică cel care trebuia să reprezinte principala armă de presiune, nu ne-a ajutat mai deloc. Echipa a intrat cu o mulțumire rezultată în urma ultimei evoluții și cu o convingere clară de victorie. De aceea a rezultat poate cea mai urâtă repriză care am văzut-o pe „Milcovul” în ultimii ani. Venisem la stadion, ca și ceilalți 800 de suporteri având convingerea că îi vom spulbera pe jucătorii lui Chițu. Dar din păcate nu a fost așa. Dacă în tur atacul mergea dar aveam niște goluri imense în apărare acum am avut o apărare care a funcționat ceas și un atac bont. Juniorul Liviu Dumitriu a evoluat impecabil, arătând că Focșaniul are soluții în materie de generație viitoare. Nu am înțeles retragerea pe bancă a lui Roșu, un jucător creativ care știe cu mingea și care ieșise în prima repriză din nota mediocră a echipei. M-a încântat pariul Alonso, chilianul arătând că știe fotbal și, în lipsa meciurilor de pregătire și a unei condiții fizice puse la punct, a arătat că poate fi coordonatorul de care CSM-ul are nevoie. Cam atâtea au fost plusurile CSM-ului în jocul de sâmbătă. Deziluziile au fost multe la număr. Bucătaru e o umbră a jucătorului care de multe ori făcea diferența în favoarea propriei echipe, Iurișniți nu s-a regăsit nici el în noul sistem tactic, Bettiche pare că joacă doar atunci când are chef, iar Curteanu pare că uitat cum este să alergi, să centrezi sau să pasezi mingea. Introdus pentru a revitaliza atacul și pentru a aduce un plus de incisivitate și creativitate în jocul echipei, Covaci a părut că joacă doar la impresionarea admiratorilor din tribune. Salturi spectaculoase fără a fi atins de adversar, driblinguri de-a latul terenului, centrări desprinse de pe terenul de rugby și dorință de a executa prost orice lovitură liberă. O umbră a jucătorului care evoluase muncitor și sârgunincios la Modelu. Despre Mihali, am mai spus-o că e un antrenor muncitor, care imprimă atitudine echipei, dar care trebuie să se călească la nivelul tacticii jocului și a schimbărilor efectuate. Bila neagră din dreptul tehnicianului vine de la înlocuirea prematură a lui Roșu precum și de la țintuirea în înaltul tribunei 1 a lui Konate.
Iar la tribuna oficială poate vreodată vom ajunge să nu mai vedem doar impresii din partea unor așa-ziși suporetri (se știu ei care) veniți doar pentru a impresiona asistența și oamenii care cu adevărat susțin această echipă. A lua un loc în fotoliu pentru câțiva reprezintă, din păcate, nu un semn de susținere a echipei fanion ci un prilej de a se da în stambă cu comentarii ironice la adresa echipei. Păcat!
miercuri, 11 noiembrie 2026
