Ce mica este distanta dintre Focsani si Roma
(contemporaneitate românească vs. realitate europeană)
Interviul de astăzi are din păcate o concluzie tristă pentru sportul românesc, care îl are ca erou principal pe unul dintre cei mai buni sportivi ai Vrancei din ultimii ani la atletism și care se anunța o mare promisiune pentru atletismul românesc, Cătălin Miron.
Într-una din aceste zile de toamnă, când soarele „ cu dinți” mai mângâie gazonul din Complexul Milcovul Sud, la unul din antrenamentele echipei de fotbal CSM Focșani, alături de jucători, cei doi antrenori Ionel Augustin și Aurel Pastia, îl vedem și pe domnul Ștefan Munteanu, preparatorul fizic al echipei. Acesta își face repriza de pregătire fizică din cadrul antrenamentului. La fel cum a muncit toată viața, indiferent că a lucrat pentru secția de atletism a CS Unirea, că a pregătit din punct de vedere fizic echipele de rugby, baschet sau futsal.
Dar din acest tablou parcă lipsește cineva. Acest cineva este atletul crescut de dânsul, Cătălin MIRON, care este trecut absent la antrenament, dar și la facultatea de educație fizică și sport din cadrul Universității „George Barițiu” din Focșani, unde era student.
Încercăm un dialog cu maestrul Ștefan Munteanu, în exclusivitate pentru Sportul de Vrancea.
– Domnule Ștefan Munteanu, unde este Cătălin Miron?
Din păcate, acum, face sport pentru alte țări.
– Fiți un pic mai explicit!
Campionul național din 2007 în proba cea mai tehnică din atletism, se pregătește acum la „Campionagli di latino” din Roma. Este unul din cluburile mari de atletism din Roma.
– Domnule Munteanu, ca să înțelegem mai bine și noi și cititorii noștri, care este istoria lui Cătălin Miron până la episodul Roma?
Începutul a fost în toamna-iarna anului 2001, când l-am cooptat în grupă și a început antrenamentele. De la început a fost un sportiv care se preta pentru probe combinate, ce presupunea un grad de suportabilitate ridicat la efort, durere și stres. După aproximativ 10 luni de pregătire a reușit să devină vicecampion național la probe combinate – octatlon – la Mediaș, pe 20 – 21 iulie 2002. În ani a continuat pregătirea multilaterală, pentru ca în ultimii doi ani , 2006 – 2007 să se axeze pe două probe , prăjină și garduri.
În acești doi ani a ieșit campion al României la prăjină la Campionatul Național de Tineret – 2007, vicecampion la Universitare la prăjină și 60m garduri la Bacău și alte cinci medalii la Campionatele Naționale de Seniori -Tineret – Juniori I.
În doi ani de pregătire a reușit să sară 4,20m. Dar trebuie spus că proba de prăjină este o probă strict tehnică, în care rezultatele și performanțele sunt strict legate și de materialul cu care te antrenezi și concurezi. Ca o comparație, cum ar fi un fotbalist cxare ar juca în finala Cupei Romăniei ar juca în teniși, iar ceilalți ar juca în bocanci. Care este randamentul lui? Joacă, aleargă, dar ce fel? Așa și cu Miron, care a concurat cu o prăjină care nu-l ajuta prea mult. Bocancii sunt pentru ai ajuta pe fotbaliști sș joace, prăjina pentru al ajuta să sară cât mai sus. Oprăjină performantă costă între 9 – 10.000 de euro. Miron sărea cu o prăjină de 200 de euro, luată la mâna a șaptea. Și a cumpărat-o din banii lui. M-am rugat și am promis în toate părțile să i se cumpere o prăjină cât de cât performantă, de aproximativ 2.000 de euro și va ieși campion național de seniori și va sări în jur de 5,00m, rezultat cu care începi să scoți capul la concursurile internaționale. Am spus că dacă nu-mi îndeplinesc obiectivele cu prăjina nouă, voi returna banii. Răspunsul, rezultatul? Miron a concurat cu vechea prăjină!
În luna mai, Cătălin Miron a plecat la Roma pentru a da probe la clubul de atletism „Campionagli di latino” din Roma. După primul antrenament, cei de acolo, i-au propus să rămână. La al doilea antrenament, cu o prăjină puțin mai bună ca a lui a sărit 4,60m. Antrenorul de acolo i-a spus că în două- trei luni, cu prăjina bună va sări 5,00m.
Cu mare regret a trebuit să fiu de acord cu plecarea lui. Și nu-l pot acuza. E viața lui. Aici nu i s-a dat nimic, iar el va face pentru alții ceea ce ar fi putut să facă pentru Vrancea, pentru România. Iar contemporaneitatea socotește că așa este normal. Pe vremea turcilor dădeam copii ca bir, astăzi dăm ce este mai bun, pentru că cei care conduc să poată să-și facă interesele personale. De sus în jos și invers totul este o farsă. Acestui sportiv, noul club din Italia, i-a asigurat un apartament în Roma, masă, continuarea studiilor universitare în anul II la educație fizică și sport și condiții de antrenament performante. Noi nu i-am putut da măcar 2 milioane de lei pe lună.
Îi doresc succes din toată inima, dar mă doare al naibii de tare.
Acum, ce fac eu pe stadion? Rămân un idealist. Încerc, cu umilele mele cunoștințe să ajut și eu ca această echipă, CSM Focșani să facă o figură cât mai frumoasă în liga a II-a.
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro
