Competiția surprizelor?

O idee încetățenită acreditează Cupa României drept competiția k.o. sau a surprizelor. Desfășurarea jocurilor arată, însă, că rezultatele nu sunt deloc surprize, ci consecințe firești ale întâmplărilor din teren. Sunt, este adevărat, partide în care cîștigătorii nu sunt cei acreditați dinainte cu șanse, însă asta nu înseamnă că nu merită victoria. Așa s-au petrecut lucrurile și miercuri când Dinamo București a fost eliminată de Dacia Mioveni din sferturile de finală ale Cupei. Meciul a oferit un spectacol de doi bani, cu o formație bucureșteană care nu a jucat nimic după ce Mărgăritescu a fost eliminat în minutul 5 în urma unui fault de om năuc. Ratarea de către Dănciulescu a unui penalty a fost încununarea unui fiasco pentru dinamoviști. Altfel spus, Dinamo a pierdut meritat, așa cum Dacia a câștigat pentru că a știut să gestioneze avantajul omului în plus. Rezultatul a fost firesc. Nimic nu a fost surpriză. Dimpotrivă, dacă Lobonț nu scotea două mingi pe care scria gol, bucureștenii ar fi pierdut mai rușinos decât au făcut-o.
Rapid, cea de-a doua formație bucureșteană aflată în această fază a Cupei, a părăsit, la rândul său, terenul de joc învinsă de Unirea Urziceni care a făcut legea într-o partidă pe care a câștigat-o cu 1-0. Victoria a fost mai clară decât o arată scorul, elevii lui Dan Petrescu dovedindu-se mai buni decât deținătorii trofeului. Și în acest caz, prima șansă îi era acordată Rapidului, iar înfrângerea a fost catalogată de unii comentatori drept surpriză. În realitate, chiar dacă nu a existat o direrență de valoare între competitoarte, a fost, cu siguranță, una de atitudine care a decis învingătoarele. Această diferență face din Cupa României o competiție nu a surprizelor, ci a rezultatelor normale față de condițiile în care s-au petrecut lucrurile pe teren.
Petru TABAN