A revenit fotbalul. Cel mare, pentru care merită să consumi timp privindu-l ori nervi, suferind sau bucurându-te, după cum merge în teren echipa cu care ții. Au reintrat în jocul pentru Ligă marile formații ale Europei care adună la un loc tot ce are mai bun fotbalul mondial. I-am revăzut pe Kaka, fotbalistul planetei, Paco, puștil teribil adus de Milan din Brazilia. Pe altă minune a fotbalului, Messi, făcând din Barcelona favorita dublei cu Celtic, pe argentinianul Teves salvând onoarea Manchesterului la Lyon. Am revăzut trupa de mânji pur sânge a lui Arsenal ca și pe Chivu într-un meci de Ligă, dar unul al suferinței pentru el și Interul care nu poate face în Europa ce face în Italia. În sfârșit, am văzut și cum turcii de la Fenerbahce au bătut Sevilla, așa cum Steaua nu a fost în stare. Privind fotbalul jucat în optimile Ligii Campionilor, ne-am bucurat. Deschizând ochii spre fotbalul din România, ne-am dat, încă o dată, seama că mai e foarte mult până departe și că doar la scandaluri îi întrecem pe europenii ăia care bagă bani mulți în acest sport. Când fițele de mari vedete, nu ale jucătorilor, ci ale conducătorilor de cluburi, gen Becali și alții ca el vor dispărea lăsând loc seriozității, atunci, poate, vom avea și fotbal mai aproape de ce joacă echipele multinaționale din Europa. Până atunci, să ne mulțumim cu ce vedem la televizor de prin Liga Campionilor. Și de ce nu, cu ce avem și pe-acasă, cu speranța că, într-o zi, vor fi și românii la masa bogaților fotbalului.
Petru TABAN
