Doinita Padurice, printesa artelor martiale vrâncene
„Sunt mândră că sunt vrânceancă și româncă!”
S-a născut pe 12 iunie 1984 la Focșani. Părinții ei sunt Toderița și Constantin și are un frate Adrian și o soră Steluța.Performanțele obținute în carieră la nivel național: 2001-locul 2 la Campionatele Naționale (CN), 2002-locul 1 la CN, 2003-locul 3 la CN, 2004-locul 2 la CN KATA și locul 1 la CN KUMITE , 2005- locul 3 la CN KATA și locul 1 la CN KUMITE , 2006- locul 2 la CN KATA și locul 1 la CN KUMITE , 2007- locul 1 la CN KATA .
La nivel internațional: 2005 la CM LOCUL 2, 2006 la CM LOCUL 2, 2007 la CM LOCUL 3! Toate au avut loc la VIBORG, în DANEMARCA.
Ce vise a avut de copil, vicecampioana mondială, Doinița Pădurice!
În copilărie am avut multe vise… la 2-3 ani se schimbau..visam să ajung doctoriță, educatoare, polițistă, să am propria afacere și multe altele. Îmi place să visez, încă nu am trecut de perioada copilăriei…
Care au fost jocurile preferate ale copilăriei?
Întotdeauna îmi făceam timp de jocurile și copiii ce se adunau pe lângă bloc. Mi-au plăcut atât jocurile de fetițe cât și cele ale băieților. Indiferent că era vorba de șotron sau fotbal, eram prezentă în fața blocului.
De când a început să practice sportul Doinița Pădurice?
La vârsta de 4 ani am început gimnastica, și după am practicat cam toate sporturile, abia la 13 ani am descoperit Ashihara Karate.
În școala generală și liceu, care au fost profesorii care te-au pregătit la sport și ce amintiri păstrezi?
În generală, domnii profesori se schimbau de la un an la altul, iar în liceu doamna Varadi mi-a fost profesoară. Despre doamna profesoară nu pot spune prea multe, în schimb am un mare respect pentru domnul diriginte Chipăilă și domnul profesor de franceză Zahariuc. Dumnealor mi-au fost alături și m-au susținut în sport.
Combinația fete-arte marțiale ar semăna cu băieți-goblenuri! Ce a atras-o pe Doinița Pădurice către artele marțiale?
Arte marțiale poate practica toată lumea indiferent de sex, feminin sau masculin sau de vârstă. Nu toată lumea ajunge la performanță, dar sportul în general este pentru toată lumea.
Cum a apărut sportul de performanță pentru Doinița Pădurice?
După muncă apar și rezultate! Așa s-a întâmplat și la mine, am muncit mult și până să-mi dau seama eram deja sportivă de performanță.
Familia a avut un rol important! Au fost de acord?
Tata a fost cel care ne-a luat de mânuțe pe mine, fratele și sora mea și ne-a dus în sala de sport a școlii numărul 10 unde se practică și acum ashihara karate. Părinții ne-au ajutat atât moral cât și financiar să ne urmăm visele. Atât eu cât și sora mea nu am fi ajuns fără ajutorul lor campioane.
Ai o soră care face sport și tot arte marțiale!
Steluța, sora mea este practicantă de arte marțiale și în ultimii 2 ani tot schimbăm locurile pe podium la competițiile la care mergem împreună. Suntem la aceeași categorie și de aceea în finală ajungeam să luptăm. Era mai mult o luptă psihică decât fizică, pentru că nici una din noi nu puteam lovi 100% forță, dar făceam spectacol cu tehnica.
Care au fost primele tale concursuri, competiții, diplome, medalii?
În 2000 am participat pentru prima dată la un campionat național și abia în 2001 am reușit să urc pe podium. Prima medalie este întotdeauna cea mai importantă și cea mai greu de obținut.
Ai avut și ai un model (un idol) în pregătire?
Campionul mondial Nicu Dascălu reprezintă încă un model pentru mine! La vârsta de 32 de ani luptă în local kombat-uri și câștigă de fiecare dată prin k.o. Pe lângă faptul că e un mare campion este un mare om.
Ce înseamnă clubul SLD Focșani pentru tine?
Pentru mine SLD Focșani reprezintă doar clubul la care activez, pentru adversari în schimb reprezintă o mare amenințare, pentru că, deși suntem puțini membri, cei care ajung în competiții ajung pe podium.
Cum l-ai caracteriza pe antrenorul tău Liviu Stănică?
Sempai Liviu Stănică este unul din cei mai buni antrenori. Este deasemenea și un bun psiholog și maseor. Este antrenorul fără de care nu aș fi ajuns ceea ce sunt azi.
Lotul național al României a fost o implinire odată cu selecționarea ta?
Toți sportivii indiferent de sportul practicat iși doresc să ajungă în lotul național. Pentru mine împlinire este rezultatul ce îl aduc în țară.
Drumul către titlul de vicecampioană mondială a fost ușor sau greu?
Așa cum spuneam după muncă vin și rezultate! Este foarte greu să ajungi într-o competiție de nivel mondial și dacă tot ajungi acolo ar fi păcat să nu obții un loc pe podium. Este adevărat că sportivii din alte țări sunt majoritatea doar sportivi și noi mai avem încă o facultate și eventual un job, dar poate că dorința românilor este mai mare!
Ce ai simțit în Danemarca când tricolorul țării tale a fost ridicat pe cel de-al doilea catarg?
Am fost fericită și mulțumită știind că steagul României era acolo sus pentru mine. În momentul acela eram mândră ca sunt româncă!
Doinița Pădurice a început să pregătească la rândul ei alți copii! Te atrage meseria de antrenor?
Întodeauna mi-a plăcut să lucrez cu copiii. În România însă, pe lângă antrenor de arte marțiale trebuie să mai ai și un loc de muncă stabil și sigur!
Ești studentă în ultimul an la Facultatea de Educație Fizică și Sport „George Barițiu” din Focșani! La anul Doinița Pădurice va fi la catedră sau va continua pe linia performanței?
Eu sper și-mi doresc să le fac pe amândouă. Îmi doresc să predau în școală și sunt convinsă că voi avea puterea și forța necesară să merg și în competiții.
Titlul de campioană mondială mai este un obiectiv pentru tine?
A fost și va fi un obiectiv mai greu dar nu imposibil de atins!
Printre copii (fetițele) pe care îi (le) antrenezi sunt care seamănă cu stilul Doiniței Pădurice?
Eu nu cred că am un stil anume, iar copii pe care îi antrenez promit! Îmi doresc să ajung la o competiție pentru a demonstra că sunt buni, dar deocamdată sunt prea micuți și cea mai mică categorie este de – 10 ani. Poate în 2008 vom aduce medalii și prin copii.
Acum doi ani, datorită emisiunii Sport AS de la TV Atlas, ai prins podiumul în ultima clipă la Gala Sportului Vrâncean! Și anul trecut ai fost în primele trei! Anul acesta care sunt șansele tale?
Rezultate am adus atât la nivel național cât și la cel mondial. Dacă nu a uitat nimeni de mine, atunci sunt și eu pe lista celor mai buni sportivi ai Vrancei.
Ce părere ai despre primul și singurul ziar 100% de sport din județul Vrancea?
Ca sportiv și cititor de tot ce înseamnă sport nu pot avea decât cea mai bună părere și cele mai mari laude.
În încheiere un mesaj tuturor cititorilor Sportului de Vrancea!
Ca mesaj nu aș putea zice decât : „Sărbători cu bine!” … că tot se apropie Crăciunul!
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro
