În plin carnaval fotbalistic european, un eveniment sportiv de excepție riscă să treacă neobservat. Naționala de handbal masculin a României a ieșit dintr-o lungă amorțire și s-a calificat la Turneul final al Campionatului Mondial. Handbaliștii revin în elita mondială după o pauză de 14 ani. O sincopă cât o istorie dacă ne amintim că România a fost un a dintre marile forțe ale handbalului în lume. Un fel de Brazilie în fotbal. Ultima apariție la acest nivel a fost în 1995, în Islanda, unde urmașii marilor Redl, Hnat, Ivănescu, Gruia, Gațu și ai unei pleiade de handbaliști excepționali s-au clasat pe locul 10, după înfrângerea suferită de la Belarus. Acel loc era, oricum, departe de ceea ce reprezentase înainte România în sportul cu mingea mică, dar mult mai mult decât ceea ce a fost în următorul deceniu și jumătate. Este cu totul remarcabil că revenirea în elita handbalului s-a produs în dauna unei formații de vârf, cea a Macedoniei, de care elevii lui Aihan Omer au trecut la o diferență de un gol după o dublă confruntare în care victoriile au fost împărțite. Performanța băieților o copiază pe cea a fetelor, calificate pentru mondiale după ce au făcut demonstrație de valoare în fața Islandei. Însă pentru naționala feminină turneele finale – europene, mondiale ori participarea la olimpiadă – sunt stări normale. Foarte probabil că asta a constituit un stimulent care, asociat cu un management eficient al unei generații promițătoare de handbaliști și cu venirea la echipă a unui antrenor de excepție, a determinat sporul de calitate necesar pentru accederea la turneul final.
P.S. Poate, citind și din Sportul de Vrancea despre o performanță răsunătoare în handbal, conducerea CSM Focșani, cu sprijinul Consiliului Local și al primarului vor lucra la un program de perspectivă pentru valorificarea potențialului bun pe care îl are handbalul vrâncean și stabilirea promovării echipei în Liga națională, ca obiectiv pentru acest an competițional.
Petrică BUTUC
miercuri, 11 noiembrie 2026
