Pentru iubitorii fotbalului focșănean săptămâna patimilor se va prelungi până în mai. Nu vreau să par pesimist tocmai când obișnuisem cu optimismul generat de ultimele rezultate ale CSM-ului, dar asta e realitatea. Vom juca de acum încolo doar cu sabia lui Damocles deasupra capului. De aceea spun că până la finalul campionatului vom pătimi, vom plânge la fiecare ratare, la fiecare gol primit și vom exulta la fiecare reușită. Vom privi și vom pătimi la fiecare buton apăsat de contracandidate, la fiecare blat al Câmpinei sau al Bacăului. CSM – ul va juca pe teren împotriva unor artiști versați ai butoanelor, ai aranjamentelor ce domină încă fotbalul românesc. Miercuri, cu liderul, s-a dovedit că nu putem mai mult, că suntem departe de a emite pretenții îb fața echipelor mari. S-a dovedit că ceea ce au reușit alte echipe din serie, adică rezultate pozitive cu Brașovul, noi nu suntem în stare. Probabil euforia victoriei de la Chiajna a fost cu un iz de opium și ne-a adormit vigilența. Dacă miercuri jucătorii ar fi avut dorință și nu neputință puteam spune că suntem salvați. Așa că acum trebuie să o luăm de la capăt. Iar patimile sunt ale noastre, pentru că le merităm. Eu, unul am crezut foarte mult în dorința jucătorilor de a arăta că merită din sezonul viitor să se bată pentru primele locuri din Liga secundă, dar am rămas cu visul. Pentru că mai e drum lung până departe. Mai sper totuși că orgoliul lor nu se va limita la victoria din deplasarea de la Chiajna. Sper să ne țină inima, pe noi suporterii, și să celebrăm continuarea în Liga a doua. Sper ca în Sâmbăta Mare, CSM-ul să bifeze o victorie absolut necesară.
miercuri, 11 noiembrie 2026
