Așa m-am simțit mereu, deși uneori am fost dezamăgit de cei care au ales să ne fie conaționali. Dar de fiecare dată a venit câte un moment care să mă facă mândru că sunt român. S-a întâmplat și luni seară, acolo în Elveția, în cea mai scumpă țară din Europa. Românii, susținători ai naționalei, au năpădit Elveția. Au fost mai mulți decât francezii. Au arătat tuturor că nu suntem ruda săracă a Europei. România este lider detașat al suporterilor la acest european, ce e drept, nu s-au jucat prea multe meciuri. La intonarea imnului mi s-a făcut pielea găină. Nici măcar în Ghencea, locul în care s-au născut marile succese ale naționalei, nu am auzit vreodată atât de bine și de răspicat din 30000 de glasuri, Deșteaptă-te române! Un prieten, mai puțin superstițios ca mine, m-a sunat și plângea. Trăia bucuria intonării imnului național, alături de o mare galbenă. Francezii ne priveau uluiți.
Uluiți au privit la echipa României și cocoșii lui Domenech, reduși la statut de cocoșei de Satana Pițurcă. Mulți s-au grăbit să spună că Franța era de bătut, că era slabă, dar după meci am revenit, prin aceste declarații, la statutul nostru de români. Franța nu a jucat pentru că nu a putut, tricolorii noștri blocând orice construcție franceză, tactica fiind mai presus de orice. Am fost din nou mândru când mi-am dat seama ce antrenor poate avea naționala noastră. Azi, la meciul cu Italia, voi fi mândru să pot spune ce decar avem la națională. Iar cu Olanda voi privi din tribună cum mai stoarcem o dată portocala. Visez pentru că vreau și pentru că merităm. Secole de-a rândul am fost priviți ca cenușărese ale Europei, ca poartă de oprire a stavilelor slave sau musulmane după caz. Niciodată nu am fost priviți exact cum suntem: un popor mândru și inteligent. Un popor care se va bucura și va impresiona în urma acestui european!
Deșteaptă-te române!
