În primii ani de școală înveți să scrii, să socotești, dar în primul rând înveți să fii disciplinat.
Așezându-te frumos în careu și așteptând să se întâmple ceva frumos pentru tine în acea zi de septembrie. Eu am făcut sportul din clasa I și îmi pare rău, dar îmi pare bine că am avut atât cât am făcut un profesor, căruia îi datorez ceea ce știu astăzi.
A fi profesor e lucru mare, dar să mai fii și profesor talentat, în a-i face pe elevii tăi să înțeleagă ce spui și faci, e lucru și mai mare.
Profesorul meu știa să-i facă pe toți elevii să facă mișcare și nu „cu biciul”, ci cu vorba și mai ales cu fapta. Știa să te atragă în diverse jocuri chiar dacă nu aveai chef, știa să laude puținul celui care nu era un sportiv înnăscut, iar noi, elevii, știam că ne vrea binele.
Mi-am dorit mereu să fac sport de dragul mișcării pe care am învățat-o în școală, de dragul profesorului meu.
Acum, sunt studentă la Educație Fizică și Sport și o parte din merit i se cuvine mentorului meu, domnului profesor Valeriu Romanescu din Mărășești.
Marinela Lazăr, studentă anul I, Facultatea de Educație Fizică și Sport Focșani, Universitatea George Barițiu
