Nicoliță. Bănel Nicoliță

Omul meciului pentru români în partida contra Franței nu a fost nici Mutu, nici Lobonț, cum se aștepta foarte multă lume. A fost Bănel Nicoliță. Jucătorul care aleargă de parcă l-ar fugări toți ciulinii Bărăganului de unde a plecat spre fotbalul mare este recordmanul distanței parcurse până acum într-un meci la Turneul final al Campionatului European. Nicoliță l-a devansat până și pe Gatusso, mașina de alergat a Italiei. Este greu de crezut că recordul său va fi depășit, în condițiile în care toate formațiile și-au dat reprezentațiile de debut și au pus pe gazon tot ce au avut mai rezistent la alergat și mai iute de picior. Răutăcioșii vor spune că alergatul a fost singura realizare a stelistului. Chiar dacă ar fi așa, tot e foarte mult pentru că efortul formidabil al lui Bănel a fost pus în slujba echipei pe care a servit-o foarte bine blocând fotbaliștii de pe partea stângă a Franței. El a fost titularizat mai cu seamă pentru că părea singurul capabil să se țină după alt năuc al alergatului, Ribery. Dacă golgheterul francez a fost un anonim în jocul împotriva României, dacă a plecat pe partea dreaptă pentru a-l evita pe Nicoliță a fost și pentru că mijlocașul stelist a muncit ca un salahor. Nu a avut finețuri tehnice pentru că nu i le-au pus ursitoarele în scăldătoare ori antrenorii de pe la Însurăței sau Brăila nu l-au învățat cum e cu tehnica. Ori chiar Bănel o fi ajuns la concluzia că e mai util să alergi decât să arăți că ai glezna fină și să leșini după un sfert de oră de fugă pe gazon. Omul meciului cu Franța a fost Nicoliță și pentru că a ajuns la europene deoarece Pițurcă a crezut în el nu datorită unei forme sportive de excepție. Antrenorul naționalei s-a dovedit un foarte bun pedagog. A simțit că, dacă unui om ca Bănel, îi dai șansa să arate ce poate atunci când puțină lume mai crede în el, îl faci să moară pe teren, dar nu-ți trădează încrederea. Probabil că, dacă România avea pe teren vreo trei fotbaliști ca Nicoliță, dar care să se exprime mai consistent și tehnic, putea să emită pretenții mai mari în jocul de luni seara. A fost, însă, unul singur. Iar acesta a devenit – nu avea cum să nu devină în condițiile în care s-a jucat – omul meciului.
Petrică BUTUC