Zice Becali, în escala austriacă în drum spre Monte Carlo unde se duce să spargă bani mulți la cazinou. Zice, deci: ți-a plăcut când te-am adus de la Bacău. „Da am muncit, răspunde, aproape cerându-și iertare, Dorin Goian, ca un moldovean molcom la vorbă. „Păi ce, nu ai luat bani?” Dialogul sună logic, reflectă o relație corectă între un angajat și un angajator. Dacă l-ai fi ascultat fără să-i vezi pe împricinați nici nu ai fi putut gândi altceva. Este normal ca un om care este plătit, bine de altfel, să facă un lucru, să și facă acel lucru. Iar cel ce plătește, să ceară să i se lucreze, după plată. Când, însă ai în față imaginile cu fotbalistul stând liniștit pe bancă și cu patronul plimbându-se ca stăpânul, cu burta-n față și mâinile în buzunare și vorbind peste umeri, nu poți să nu-ți amintești ce spunea, recent, un înalt oficial al forului fotbalistic mondial: în fotbal este prea multă sclavie! Ceea ce înseamnă că nu doar Gigi Becali, îmbogățitul de război din raptul de după 1990, are apucături de burtă verde prost crescut, ca orice parvenit. Mai sunt ca el și prin România – amintiți-vă de patronul de la FC Argeș prins cu 150 de kilometri la oră în buricul târgului. Cum sunt stăpâni de sclavi fotbaliști prin lumea largă, după cum spune oficialul de la FIFA. Este adevărat că și fotbaliștilor pare să le placă, dacă vin banii, pentru că altfel le-ar întoarce spatele stăpânilor și i-ar lăsa bătând din buze. Iar imaginea cu Gigi Becali și Dorin Goian spune totul despre tipul de relații existente în fotbal între patroni și jucători. Restul este la aprecierea privitorilor.
Petre NISIPEANU
miercuri, 11 noiembrie 2026
