Arbitrajul de fotbal din România se află într-un ceas al căutării celei mai bune formule de delegare la meciuri. Varianta pe care s-a mers în turul campionatelor, cea a delegării de către directorul general al FRF, Ionuț Lupescu, este contestată dur. Printre cei mai acerbi critici se află președintele Ligii profesioniste de fotbal, Dumitru Dragomir, dar și foștii arbitri, acum vicepreședinți de cluburi, Valeriu Argăseală și Constantin Zotta. Însuși președintele Colegiului Central al Arbitrilor, Gheorghe Constatin, susține că varianta delegării de către Lupescu este contestabilă și, ca și cei numiți mai devreme sau ca Ion Crăciunescu, spune că tragerea la sorți ar fi mai indicată. De unde această confruntare de opinii? De la miza pusă în joc la fiecare meci: cele trei puncte. Reprezentanții cluburilor, ca și alți purtători de cuvânt ai acestora, cred că, dacă arbitrii ar fi repartizați prin tragere la sorți, nu ar mai greși sau nu ar mai fluiera voit în favoarea unei ori alteia dintre formații. Lupescu, apărând dreptul Federației de a delega arbitrii, acuză voalat cluburile că vor să-și facă jocurile de interese. Nu spune cum, și nici nu vedem cum ar putea-o face dacă delegarea ar fi făcută prin tragere la sorți. Cum nici varianta cealaltă nu rezistă, pentru că nu-i obligatoriu ca un arbitru trimis aleatoriu să fluiere, spre exemplu, la Focșani nu ar mai fura pe CSM așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în turul campionatului. Problema nu-i cum este delegat, ci modul în care este dispus arbitrul să-și facă meseria. Poate ca și valoarea lui să aibă un rol în maniera de arbitraj. Dar onestitatea ar trebui să primeze și în delegare și în deciziile luate de arbitru pe teren. Orice dispută despre arbitraj și arbitri ar trebui să pornească de această idee și să se încheie tot aici. Pentru că, de-a lungul timpului au fost folosite tot felul de moduri de delegare și nu a fost vreo perioadă în care conducătorii de cluburi să nu se plângă de arbitraj. Ori în care spectatorii să nu-și exerseze tot arsenalul de huiduieli, înjurături, trimiteri către tot calendarul pentru a taxa arbitrii. De foarte multe ori, pe drept. Indiferent dacă veniseră la joc în urma tragerii la sorți ori a deciziei scrise a vreunui Ionuț Lupescu.
Petru TABAN
