S-a născut pe 18 iulie 1960, în București și este în zodia racului. Părinții săi, Viorica și Stan i-au mai dăruit încă trei frați.
Clasele I – IV le-a făcut la Școala Nr. 65 București, având-o învățătoare pe doamna
Oprea.
Gimnaziul l-a făcut la Școala nr. 66 București, avându-l profesor de sport pe Pană Sanda.
Liceul l-a făcut la Liceul nr. 19 – auto București, la clasa de rugby.
A absolvit A.N.E.F.S. București, Școala de Antrenori de Rugby, Academia de Rugby – București 2004. Are ca specializări rugbyul și fotbalul.
În prezent este profesor-antrenor la Liceul cu Program Sportiv din Focșani.
Funcțiile pe care le acoperă în acest moment sunt: președinte a Comisiei tehnice a antrenorilor din Divizia Națională de Juniori, director de dezvoltare pe Regiunea Moldova, secretar Comisia de Copii și Juniori a Federației Române de Rugby, secretar al Comitetului Moldova.
La prima vedere emană un aer de tip dur, asociindu-l imediat cu jocul de rugby, dar dacă ai ocazia să îl cunoști mai îndeaproape îți dai seama că Ion Viorel este un tip foarte sensibil, care are un suflet deschis și mare.
Un prieten până la capăt, care are un respect ieșit din comun. Un ambițios care suntem siguri că își va duce până la capăt ce și-a propus.
Are o poreclă pusă de tatăl său, „Chișcă”, cu care niciodată nu i-a fost rușine, din contră se mândrește cu ea.
Ion Viorel este port-drapelul rugbyului vrâncean în țară și în străinătate, care împreună cu domnul Victor Istrate au realizat foarte multe pentru rugby. Dacă s-ar juca rugby în doi, echipa Victor Istrate – Ion Viorel, ar fi o echipă greu de învins, asta este sigur.
În exclusivitate pentru Sportul de Vrancea, Ion Viorel ne-a acordat următorul interviu.
Ce-ți aduci aminte din perioada copilăriei, locuri de joacă, jocuri, jucării, sporturi?
Primul stagiu de pregătire la munte cu echipa de juniori 3 a CSS 2 București, la Plaiul Foi după ce am ajuns și ne-am cazat, tipa care ne-a servit la masă, noaptea s-a spânzurat și dimineața a fost depusă lângă cabana noastră, la 10 metri și de aici tot felul de șotii și nebuni de care-mi aduc aminte mereu de aceea vreme fără de griji.
În școala primară, sportul era obiect cu „importanță”?
Da, cred că toată lumea dădea mult mai mare importanță acestui fenomen decât astăzi.
Dragostea pentru sport este o moștenire de familie?
Nu, chiar dacă frații mei sunt împătimiți după fotbal, eu am fost singurul care am făcut performanță.
Părinții te-au susținut, încurajat pentru sport?
Da, mama foarte mult chiar dacă de multe ori și ea și eu eram certați pentru că făceam sport cu tatăl meu.
În gimnaziu orele de educație fizică te-au marcat și de ce?
Nu pot spune că m-au marcat, dar mie îmi plăcea mișcarea și cred că mă puteam exprima mai bine față de fete la momentul acela.
Care sunt campionatele școlare la care ai participat?
Am participat la campionatele școlare de handbal, fotbal și rugby.
Care a fost traiectoria sporturilor practicate până la rugby?
De la 10 la 12 ani am fost portar la Metalul București, apoi m-am apucat de rugby.
Anii de liceu din punct de vedere sportiv cum i-ai povesti?
Sunt convins, că a fost cea mai frumoasă perioadă ca sportiv și ca elev.
De ce ai ales rugbyul?
În cartierul unde stăteam, duminică de duminică ne întâlneam în parc și jucam fotbal și apoi rugby, în cartier locuind mulți sportivi care practicau aceste sporturi, printre care Țețe Moraru, frații Bujor, Podărașcu care și el a început cu fotbalul și a ajuns la rugby și mulți alți sportivi cei de la rugby erau mai tot timpul în cantonamente și prin Cehoslovacia, URSS….și m-am gândit să încerc și eu, poate plec în cantonamente ca ei.
Primul antrenament, antrenor, primii colegi de antrenament?
La primul antrenament am primit o palmă, după ce m-am prezentat
MAREI doamne MARIANA LUCESCU, antrenoare la aceea vreme la CSS 2, eu o priveam nedumerit și ca orice fotbalist scuipam în stânga și-n dreapta, ea a coborât din tribună și le-a zis celor care m-au adus: „Unde l-ați găsit pe obraznicul acesta?” și m-a plesnit, eu am răspuns, iar ea s-a enervat ea a replicat: „Ăsta e obraznic, o să facă față!”
.
Ce posturi ai jucat ?
Numărul 12, centru și la seniori numărul 10, mijlocaș la deschidere.
Care sunt performanțele carierei?
Vicecampion național cu CSS 2, promovarea în divizia A cu Milcovul Focșani.
Turnee internaționale cu Hidrotehnica Focșani, apoi Campion Național cu LPS Focșani, medalii de argint și bronz în campionatele de juniori de-a lungul anilor, numeroase victorii în turnee internaționale de juniori, dar cele mai importante performanțe consider ca sunt „copii” care i-am crescut și format care astăzi sunt oameni deosebiți și mă mândresc cu ei, atât din punct de vedere al carierei lor dar și pentru ce-au realizat în viața lor, în familiile lor.
Dacă ar fi să o iei de la început, ai alege tot rugbyul? De ce?
Negreșit. Pentru că rugbyul te învață să te lupți cu viața și creează caractere aparte în lumea noastră plină de viclenii și multă dezamăgire.
Ai făcut parte din cea mai frumoasă echipă de rugby pe care a avut-o Vrancea?
Da, mă simt mândru, emoționat și mă bucur că am avut șansa să cunosc oameni deosebiți în echipa în care am jucat.
Astăzi ești în echipa rugbyului vrăncean, dar și la nivel de Federație, cu domnul Victor Istrate, de care, parcă nu v-ați despărțit niciodată ?
De când am venit la Focșani, am avut o relație aparte cu domnul Istrate, chiar de la început am colaborat și am rămas întotdeauna alături de el, de altfel și el a avut aceeași poziție și azi suntem mai mult decât prieteni, iar eu apreciez foarte mult acest lucru și încerc să nu-l dezamăgesc.
Munca de la catedră cum a început și când a început „epoca de titular” la LPS Focșani?
În 1990 cu domnul Bâznă Eusebiu, iar domnul Bostănaru era director la CSS și avut curajul și inspirația să-mi ofere a doua catedră de rugby și cred că nu i-a părut rău niciodată de alegerea făcută.
Cum ai caracteriza perioada de când ești antrenor la LPS Focșani?
Nebună!!!!!!!! În 1990 Focșaniul la nivel de juniori nu era pe harta rugbistică a țării.
Iar astăzi sunt multe echipe cu tradiție care ne respectă.
Catedra de rugby de la LPS Focșani este o catedră puternică!
Cred, fără falsă modestie că în ultimii ani rugbyul domină de departe sportul pe echipe în Vrancea.
Ai un spirit dezvoltat al competiției! An de an aduci premii importante pentru sportul școlar vrâncean!
Îmi place când mă apuc de ceva să-l duc la capăt și întodeauna să înving.
Cum i-ai caracteriza pe elevii sportivi ai secției de rugby?
Niște copii deosebiți, care îmbină utilul cu plăcutul și mai mereu am făcut performanță cu copii mai necăjiți care au înțeles că-și pot face un viitor din acest sport.
De ce Centrul de Excelență la Rugby la Focșani?
Rezultatele de-a lungul anilor și strategia domnului Istrate au făcut să fim singurul
Centru de excelență din România.
În paralel cu catedra, conduci și activitatea rugbystică din zona Moldovei!
Da, am fost numit director de Dezvoltare pe Moldova și din 1994 conduc împreună cu domnul Istrate Comitetul Moldova.
Care sunt principiile de bază pentru tine ca antrenor, pe care încerci să le transmiți elevilor tăi?
Disciplină, respect, educație în teren și în afara lui.
Ești unul dintre profesorii- antrenori care „mănâncă” rugbyul pe pâine! De ce ai ales rugbyul?
Mie mi-a dat foarte mult acest sport și prin muncă vreau să dau înapoi la fel de mult.
Ca sportiv ai avut un idol?
Da, idolul meu a fost și va rămâne marele om, jucătorul Phillip Sella.
Ca profesor-antrenor ai avut, de asemenea un model?
Nu, am încercat să-mi creez modelul meu.
Îți dorești să obții rezultate și la seniori într-o perioadă următoare?
Da, am mai spus că aș dori să pot demonstra că pot face performanță și la nivel de seniori.
Cum vezi și cum comentezi viitorul educației fizice cu trei ore de educație fizică?
În ultima perioadă s-a scris și s-a vorbit mult despre acest fenomen, dacă nu se va realiza acest lucru cred că vom avea mari probleme cu generațiile care vin.
Ce ar trebui să știe copii și părinții care ar fi interesați să vină să practice rugbyul?
Rugbyul creează o altfel de educație, copii în paralel fac școală și sport, au o ocupație activă, iar astăzi își pot crea un viitor frumos din acest sport.
Actualul sistem competițional de rugby din România este cel mai potrivit?
Ținând cont de situația economică am încercat să găsim soluțiile cele mai bune, pentru a rămâne în topul echipelor din Europa.
Sunt lucruri pe care Ion Viorel nu le-a realizat până acum și care și-ar fi dorit foarte mult să le realizeze, atât ca sportiv cât și ca profesor-antrenor?
Da, îmi doresc mult să joc o semifinală acasă, aici la Focșani pentru că eu cred că merităm un asemenea eveniment.
Care sunt planurile de viitor ale lui Ion Viorel?
Să continui cu formarea claselor speciale de rugby la LPS și să ajung peste 3 ani la un ciclu de 4 clase IX-XII.
Care ar fi „colecția de jucători” (din țară și din străinătate) – Made in LPS Focșani – care poartă marca Ion Viorel!
Da, e destul de greu să numesc o colecție, pentru mine toți copii au fost deosebiți și de toți îmi face plăcere să-mi aduc aminte și totuși sunt unii care au reușit lucruri deosebite:
– frații Frangulea – Piacenza și Modena;
- Ursache și Necula – Parma;
- Burga – Arezzo;
- Dima Dragos – Pao (Franta);
– Gheorghe D. și Buruiană C. (Franța);
- Dogaru și Croitoru – Arezzo;
- Merșoiu Costică – căpitan al echipei Romaniei și căpitan al echipei Dinamo;
- Zaharia, Pașol, Avarvarei – Segni (Italia);
- Stamatin, Bunea, Anghel – Timișoara;
- Brăileanu – Steaua București și mulți alții cu care rugbyul vrâncean se mândrește.
Te rugăm să alcătuiești 4 minitopuri de câte 5 locuri pentru următoarele secțiuni, în opinia ta:
– cei mai buni 5 sportivi ai Vrancei de-a lungul anilor:
- Gina Gogean – gimnastică;
2. Gogârlă Simona – handbal;
3. Alin Moldoveanu – tir;
4. Dima Dragoș – rugby;
5. Merșoiu Costică – rugby.
- cei mai buni 5 antrenori ai Vrancei de-a lungul anilor:
- Aristide Ghiță – fotbal;
- Petrișor Mircea – baschet;
- Rădulescu Marian – volei;
- Tucan Lucian – handbal
- Rențea Emilian – fotbal.
- cei mai buni 5 arbitri ai Vrancei de-a lungul anilor:
1.- Adriana Lescovar – gimnastică
2.- Ionica Serea – fotbal
3.- Marius Martiș – fotbal
4.- Valentin Silvestru – fotbal
5.- Vasile Panțica – box
- cei mai buni 5 profesori de sport ai Vrancei de-a lungul anilor:
1. – Popescu Marian
2. – Ștefan Moraru
3. – Florin Mincă
4. – Gheorghe Dumitrescu
- – Ovidiu Gavrilă
Ce-și propune Ion Viorel alături de colegi săi cu Asociația Județeană de Rugby?
Crearea unei competiții județene, reactivarea unor centre ca Mărășești, Adjud, Odobești.
Formarea unei echipe de old-boy.
Ce părere ai despre primul și singurul ziar 100% de sport din județul Vrancea, Sportul de Vrancea, care acum se poate citi și on-line pe www.sportuldevrancea.ro !
Mă bucur foarte mult că în sfârșit există un ziar care poate vorbi și reda imagini despre sport în adevăratul sens al cuvântului și sper că va rămâne pe aceeași linie.
Un mesaj tuturor cititorilor vrânceni și nu numai, din întreaga lume, pentru Sportul de Vrancea!
Multă sănătate și să se îndrepte cu ochii, mintea și pașii către stadioane, către mișcare și să aibe încredere în sportivi vrânceni pentru că le vor aduce numai bucurii și momente deosebite.Vă mulțumesc.
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro
