„SUNT MÂNDRU CĂ AM DEVENIT VRÂNCEAN!”
Arta de a conduce, managementul, nu are vârstă de selecție. A fi tânăr , este chiar un atu. În cazul lui Mihai Petruț, acest aspect a învins. Poate puțini se așteptau să ajungă până aici, dar ecuația vieții, câteodată, este demonstrată fără necunoscuta vârstă. Am folosit la un moment dat dialogul cu tonalitate înaltă, caracteristic sportului bărbătesc, dar amândoi am realizat că, fiecare știe ce are de făcut. Simțul nu m-a înșelat și am ajuns la concluzia finală. Ipoteza a fost demonstrată. Liceul cu Program Sportiv Focșani se află pe drumul cel bun. Sigur, mai este mult de muncă.
Mihai Petruț s-a născut pe 7 mai 1976 la Bacău, în zodia Taur. Familia Petruț, Angelica și Ion, părinți și fratele Georgian sunt persoanele dragi de acasă. A făcut clasele I – IV la Școala nr. 16 din Bacău, având-o ca învățătoare pe Elena Floareș. Clasele V – VIII le-a continuat la aceeași școală, având-o ca dirigintă pe Iulia Elefterescu și profesor de educație fizică și sport pe Victor Curelaru. Liceul l-a făcut l-a „Anghel Saligny” din Bacău, profil desen tehnic, având-o ca dirigintă pe Iulia Negură și profesor de educație fizică și sport pe Aurel Dascălu. Studiile superioare le-a continuat în Bacău, la Universitatea George Bacovia, Facultatea de Educație Fizică și Sport, specializarea baschet.
Este căsătorit cu Ramona și are un băiețel, Ștefan, de un anișor și ceva pe care îl iubește foarte mult.
Unde și cum a copilărit Mihai Petruț?
Sincer să fiu am copilărit mai mult pe „drumuri”. De la 3 ani tata care era antrenor de baschet m-a luat cu el peste tot, deplasări, cantonamente, turnee. Pot spune că am avut o copilărie frumoasă, trăind de mic printre sportivi.
Ai avut norocul ca în clasele I – IV să faci sportul sau făceai aritmetica, lucrul manual sau altceva?
Am făcut și ore de educație fizică, dar parcă atunci copii se jucau mai mult decât astăzi , în afara orelor mă refer. Nu existau pe atunci calculatoare, internet și țin minte că toate cartierele erau pline de copii care făceau mișcare.
Care din jocurile copilăriei te-au captivat, te-au marcat?
Îmi vin în minte mai multe jocuri, dar lucrul cel mai important era că toți copii făceau mișcare, cu toții ne jucam și de aceea erau mai sănătoși copii atunci. Acum din cauza lipsei de mișcare și a alimentației dezordonate majoritatea copiilor au probleme de greutate.
Care și cum erau spațiile de joacă când erai mic?
Nu trebuia să fie neapărat un spațiu amenajat pentru joacă, profitam de orice bucată de pământ liberă pentru a organiza un joc. De obicei ne jucam în fața blocului sau pe un teren de fotbal sau baschet din curtea școlii, care era aproape.
Primul sport practicat? Ce a urmat?
Nu am făcut sport de mare performanță, am jucat baschet până la nivelul juniorilor III, perioadă în care mă descurcam destul de bine, dar neavând o talie corespunzătoare jocului de baschet am renunțat să mai joc pierzând teren în fața colegilor mei care erau mai înalți. Mi-a plăcut foarte mult sportul în general și am făcut câte puțin din fiecare, înot, karting, mai târziu în facultate mi-a plăcut foarte mult schiul și badmintonul.
Când te-ai apropiat de baschet?
Așa cum spuneam mai înainte de mic am fost alături de baschet prin tatăl meu care pot spune că mi-a injectat acest „microb”. Pe atunci nivelul competițiilor era mult mai ridicat decât acum, toți copiii încercau să facă un anumit sport, nu erau prea multe tentații iar cei care făceau sport aveau condiții care nu le aveau acasă. De aceea spun că era o plăcere să faci sport, să fii în lumea sportului.
Ai avut profesori de educație fizică și sport în gimnaziu care te-au atras către sport ( și baschet)?
Cele menționate mai sus sunt motivele pentru care am fost atras de sport.
Mai ții minte orele de educație fizică și sport din școală?
Da. Am avut profesori foarte buni atât în gimnaziu cât și în liceu și orele de educație fizică le așteptam cu mare plăcere. Cred eu că este foarte important cum își atrage fiecare profesor elevii și cum face ca ora să fie cât mai plăcută.
Bacăul este ( era) renumit pentru școala de fotbal? Cum te-ai apropiat de baschet?
Bacăul era un punct important pe harta sportului românesc în general nu numai prin fotbal. Dacă țineți minte handbalul feminin se bătea pentru supremație cu actualul OLTCHIM, chiar s-a câștigat Cupa Europeană la Bacău. Țin minte că nu lipseam la nici un meci al echipei ȘTIINȚA și se juca cu casa închisă și mai erau câteva mii de spectatori afară care urmăreau meciurile pe un ecran în afara sălii. De fapt eram nelipsit la toate meciurile indiferent că era handbal, volei sau fotbal. Ca să vorbim și de baschetul băcăuan să știți că era tradiție și la acest sport în Bacău. La băieți era echipa armatei unde au jucat de-a lungul anilor mulți jucători din toată țara care mai târziu au ajuns antrenori importanți de baschet la noi în țară. La fete tata a avut o generație de fete pe care le-a luat de la 10 ani și a mers cu ele până la divizia A. Așadar Bacăul a avut un an echipă de divizia A în condițiile în care la acea vreme se promova foarte greu.
Mai ții minte primul antrenor, primele antrenamente, primii colegi?
Sigur, chiar în luna ianuarie când am fost în cantonament la Bacău am jucat un meci amical împotriva primului meu antrenor care acum este profesor la Colegiul „Gheorghe Vrânceanu”. A fost un sentiment foarte plăcut pentru amândoi.
Baschetul este un sport foarte îndrăgit printre liceeni. Ai avut ocazia ca elev să participi la campionatele școlare?
Da. Am jucat în campionatul liceelor care era chiar puternic în acea perioadă în Bacău, se juca cu jucatori legitimați, dar la liceul unde eram eu nu aveam prea mulți colegi de la echipa C.S.S.- lui.
Ai făcut parte din categoria jucătorilor de baschet cu o talie mică! Care sunt avantajele și dezavantajele acestui aspect?
Jucătorii de baschet cu talie mică trebuie să suplinească acest lucru cu calități cu totul deosebite ca să facă față în baschetul de înaltă performanță. Jucătorii scunzi care au ajuns jucători mari sunt excepții.
Care sunt echipele la care ai jucat?
Am jucat la C.S.S. Bacău până la nivelul J3, atâta timp cât am fost în primii 5, apoi din cauza taliei nu mai prindeam echipa și atunci am decis să renunț.
De ce inelul de baschet este la 3,05 și nu la altă înălțime?
Grea întrebare, nu m-am gândit niciodată la acest lucru.
Cariera profesională ți-ai format-o la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Bacău. Ce profesori ți-au îndrumat pașii pe băncile facultății?
În special doamna Ghenade Maria, care a fost și îndrumătoarea tatălui meu. Am avut de învățat de la fiecare profesor câte ceva dar am respect deosebit pentru doamna Ghenade de la care am învățat foarte mult.
Ai avut un idol ca jucător?
Mi-au plăcut mai mulți jucători pentru că am văzut foarte mulți jucători. Am văzut mii de meciuri de baschet la toate nivelurile și astfel am întâlnit foarte mulți jucători valoroși. Baschetul este un joc foarte spectaculos iar un jucător care realizează ceva frumos pe teren place oricui nu numai unui spectator avizat de baschet.
Cariera de antrenor când a început?
În urmă cu 10 ani. Dar dacă mai adaug anii în care am fost tot timpul alături de tatăl meu ar însemna o experiență mai bogată.
Ai un model ca antrenor?
Fiecare antrenor are ceva aparte și de la toți antrenorii cu care am lucrat sau cu care am intrat în contact am furat ceva, cel mai mult de la tata apoi de la domnul Petrișor Mircea, mi-a mai plăcut modul de lucru al fostului meu coleg de la Echipa Națională -Nini Florin, dar cel care mi-a lăsat o impresie deosebită, în ciuda răutăților care se spun despre el, este bunul meu prieten Dragan Petricevic, al cărui secund am fost la echipa națională de tineret anul trecut. Este un antrenor care îmi place din toate punctele de vedere, de la care am învățat și învăț foarte mult pentru că vorbim foarte des la telefon și îi cer un sfat de câte ori simt nevoia.
Cum ai ajuns în Vrancea?
În primul rând vreau să spun că nu credeam ca voi pleca vreodată din Bacău. Mă simțeam foarte bine , aveam prieteni, familia, antrenam prima mea generație de copii cu care deja după un an aveam rezultate, mă calificasem la turneul final de J3 și avem 2 sportivi în atenția echipei naționale. A venit însa într-o zi la un meci CSS Bacău – CSS Focșani, domnul Adrian Buzdrug care era aproape de echipa din Focșani la toate deplasările și mi-a propus să vin la Focșani să lucrez împreună cu Mircea Petrișor. Am crezut că a fost doar o discuție amicală și nu am dat mare importanță la început dar venind cu echipa la meciul retur de la Focșani m-a abordat din nou mult mai convingător arătându-mi condiții de lucru superioare celor de la Bacău , sfătuindu-mă să iau cu mine și cei mai reprezentativi jucători ai mei. După mai multe discuții m-a convins să fac acest pas și am hotărât să vin detașat pe o perioadă de 1 an. Am lucrat foarte bine cu Mircea Petrișor lucru care ne-a adus încă din primul an rezultate calificându-ne la turneul final de J1, o premieră pentru orașul Focșani. Am obținut în acel an locul 6 pe țară la egalitate cu locul 3 dar despărțiți de coșaveraj. Următorii doi ani au fost cu totul speciali jucând de fiecare dată finala la J1 pierzând doar 3 meciuri în toată această perioadă. Acest lucru m-a determinat să rămân în Focșani.
Ce părere ai despre colegul Mircea Petrișor?
Pe domnul Mircea Petrișor îl cunosc de când eram copil, el antrenând la vremea respectivă echipa feminină din Focșani era prieten foarte bun cu tata care antrena echipa feminina din Bacău . Se întâlneau foarte des la competiții și chiar făceau cantonamente împreună. Îmi amintesc chiar că dormeam cu tata când avea meci la Focșani acasă la domnul Petrișor. Am tot respectul pentru colegul meu pe care îl apreciez foarte mult atât ca om cât și ca profesionist.
Cum ai defini ( povesti) formarea primului club de baschet privat din Vrancea, CS Olimp Focșani?
Orice club nou înființat este un câștig pentru toată lumea: antrenori, sportivi, părinți, oameni de sport. Formarea acestui club va reprezenta ceva atâta timp cât va avea o organizare bună, mulți copii legitimați și nu numai și un buget sigur pe care să se poată conta în vederea desfășurării în bune condiții a activității clubului.
Care este părerea dumneavoastră despre potențialul juvenil al baschetului din Vrancea?
Din păcate zona Vrancei este recunoscută ca o zona în care trăiesc și se nasc oameni cu talie relativ mică. Nu ne rămâne decât să strângem tot ce are județul mai bun , adică mai înalt și să completăm cu câțiva jucători de talie din alte județe și astfel eu cred că se poate face performanță înaltă în baschet în continuare la Focșani.
Crezi în destin?
Da.
Crezi că poate să se împlinească visul? Poate avea Focșaniul o echipă mare în Liga Națională?
Acest lucru nu a reprezentat o prioritate pentru noi cei care lucrăm în baschet aici. Obiectivul nostru este să reprezentăm cât mai bine județul la nivel de copii și juniori, să promovăm cât mai mulți sportivi la loturile naționale și dacă va fi vreodată posibil să tindem la o promovare în prima ligă să o facem cu sportivi în marea lor majoritate crescuți de noi.
Care sunt persoanele care au schimbat total istoria baschetului în Vrancea?
Nu cunosc toata istoria baschetului vrâncean, dar cred că o contribuție importantă a avut-o domnul Mircea Petrișor și toți cei care au fost alături de acest sport în toți acești ani, mă refer aici la sponsori și oficialități locale.
Ești mândru că ești vrâncean?
Sunt mândru că am devenit vrâncean.
Cum ai găsit atmosfera la Liceul cu Program Sportiv?
În general oamenii care lucrează în sport sunt un pic altfel decât ceilalți. Atmosfera și colegii de la LPS au contribuit decisiv în hotărârea mea de a mă stabili la Focșani.
Ai ajuns director al Liceului cu Program Sportiv la o vârstă destul de mică!
Consider că vârsta este principalul meu atu și cred eu că mai mulți tineri, sprijiniți și consiliați de cei cu o experiență mai mare, pot ocupa cu succes funcții importante în diferite domenii.
Cum vede managerul Mihai Petruț acum Liceul cu Program Sportiv?
Îl văd ca pe un liceu în continuă dezvoltare, cu cadre foarte bine pregătite, un liceu care a reprezentat și va reprezenta mereu o rampă de lansare atât spre marea performanță sportivă, pentru cei cu calități deosebite, cât și o rampă de lansare spre alte domenii, cunoscut fiind faptul că sportul dezvoltă numeroase calități.
Care este oferta educațională a LPS – ului și a CSS –ului Focșani și care sunt profesorii antrenori?
Aici este mult de spus. O să publicăm oferta noastră în scurt timp dar până atunci pentru cei interesați să afle mai multe despre unitatea noastră pot accesa site-ul liceului www.lpsfocsani.ro.
2007 a fost un an care a schimbat cursul istorie LPS –ului, v-ați mutat în „casă nouă”!
Un eveniment mult așteptat de noi toți cei care ne desfășurăm activitatea aici, care a schimbat radical condițiile de „viață” atât pentru profesori cât și pentru elevi. Pe această cale mulțumesc în numele tuturor colegilor și elevilor unității noastre celor care s-au gândit la noi și anume Primăriei municipiului Focșani și ISJ Vrancea.
Sportul de Vrancea a făcut un demers la nivel județean pentru acordarea titlului de cetățean de onoare lui Alin Moldoveanu. Care este părerea ta?
Este un lucru normal care trebuie să se întâmple cu toți sportivii reprezentativi ai județului, sportul fiind cel mai bun ambasador peste tot în lume.
Ce părere ai despre primul și singurul ziar 100% de sport din Vrancea, Sportul de Vrancea?
Este un lucru deosebit mai ales că nu am văzut în multe județe astfel de ziare 100% de sport. Este bine în primul rând pentru sportivi care se regăsesc cu mândrie în paginile acestui ziar. Ce îmi doresc este ca acest ziar să promoveze toate sporturile așa cum am constatat că a făcut până acum.
Acum se poate citi și on-line pe www.sportuldevrancea.ro!
Trăim într-o lume dependentă tot mai mult de calculator și internet și această decizie a dumneavoastră este una normală.
Liceul cu Program Sportiv a fost printre primii abonați ai Sportului de Vrancea, drept pentru care vă mulțumim încă odată pentru încrederea acordată! Te rugăm în final să transmiți un mesaj tuturor cititorilor Sportului de Vrancea!
Le doresc tuturor multă sănătate, să populeze cât mai mult sălile și terenurile de sport la competițiile echipelor reprezentative menționând că toți sportivii județului nostru se pregătesc să ofere unor săli și stadioane pline un spectacol de calitate.
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro
