Repere – Mansour

„Nu sînt o mașină, un telefon sau un laptop ca să mă vândă cum vor. Sunt om ca și ei. Ce au ei și eu nu am? Bani? Pînă la urmă toți murim și rămîn banii. Dacă ei cred că sînt Dumnezeu, se înșeală". Declarația nu aparține unui om mal bisericii, ci unui fotbalist, pe numele său de scenă Mansour. Un jucător plin de har, cam împrăștiat pe teren, cu mult umor și execuții tehnice de kinogramă. A venit în România să-și facă loc în fotbalul mare, să câștige un ban și eventual să-și ia zborul spre țările care dau ora exactă în acest sport. Timișoara l-a adoptat, apoi l-a rejectat pe nemerit. Nu l-a folosit cât ar fi trebuit, iar de un sezon încoace, îi tot caută loc să-l trimită și să scape de el. Ultima oară, l-a târguit cu Dinamo, dar Mansour a spus pas. De ce, el știe, dar era dreptul lui să joace acolo unde îi place. Nu i-a plăcut la Dinamo și s-a întors la Timișoara unde a găsit ușile închise. A devenit persona non grata la echipa mare de unde fusese expediat la formația a II-a. Om cu personalitate, a receptat expedierea ca pe o nedreptate și a refuzat să o accepte. Spune că își va căuta de lucru, va fi gunoier ori spălător de parbrize ca să-și câștige pâinea. Refuză să fie o marfă. Refuză să accepte să se joace cineva cu viața lui. Are o demnitate care nu poate fi întâlnită decât la oamenii de caracter, dar care în lumea în care trăiește, cea a fotbalului pe bani mulți nu este o virtute, ci un mare defect. Poate să-l lase pe drumuri sau îi poate risipi un talent ce nu poate fi găsit pe toate drumurile. E talentul lui Mansour, un fotbalist ce refuză să fie o marfă.