români au dominat și condus la număr de goluri puternică echipă a Ungariei și pe cea a Slovaciei? Cea din ultimele 15-20 de minute ale acelorași partide în care nici măcar excepționalul Rudi Stănescu nu se mai putea exprima normal din cauza harababurii din jocul colegilor săi? Ce virus intra în acel moment în mecanismul formației României și o deregla fizic, tehnic, tactic, mental? Cum de deveneau atunci, handbaliști, altfel, de mare valoare, niște novici care scăpau mingea din mână fără să fie presați, care ținteau, parcă ostentativ, în portarul din fața lor în cazul în care uitau de ce se află în fața careului advers? Atât de stresantă să fie revenirea între primele 24 de echipe ale lumii încât să-i fi lăsat fără uzul rațiunii pe handbaliștii naționalei României? Sunt întrebări mai mult retorice, cărora, este posibil, nici jucătorii în cauză nu le pot răspunde. Probabil că susținătorii naționalei de handbal a României au așteptat prea mult de la o echipă care, până la urmă, a obținut, până acum, același rezultat ca și a Rusiei, cea clasată pe locul cinci la Olimpiada de la Beijing. Va trebui să ne consolăm cu această meschină satisfacție și să sperăm că în meciurile pe care le vor disputa pentru locurile 13 – 24 handbaliștii antrenați de Aihan Omer să se obișnuiască și cu aerul tare al Campionatului Mondial. Dezamăgirea despre care am scris la începutul comentariului nu vine din rezultat, ci din discrepanța dintre promisiunile făcute în primele 40-45 de minute ale partidelor cu Ungaria, Slovaci, chiar cu Franța și risipirea umilitoare din celelalte 15-20 de minute. Altfel, aș fi scris și eu că aceasta este valoarea naționalei de handbal a României. Ceea ce ar fi fost un mare neadevăr!
Petrică BUTUC
miercuri, 11 noiembrie 2026
