Slovacia, ci maniera în care avantajul era
risipit de o formație parcă năucită de perspectiva de a câștiga în fața unor forțe ale handbalului mondial. Partida cu Spania a ieșit din acest scenariu, dar circumstanțele au fost, cumva, speciale, decisivă fiind demoralizarea generată de pierderea posibilității ca naționala să intre în primele 12 formații ale lumii la revenirea în elita acestui sport. Poate că și meciul cu Rusia, ocupanta locului patru la Olimpiadă, a avut circumstanțe speciale. Rușii aveau de ce să fie și mai demoralizați după comportarea lamentabilă din Croația și, de aceea, nu au avut suficientă motivație pentru a se bate cu mai multă determinare marți seara. Cu siguranță, însă, că jocul lor a fost cu mult peste cel al australienilor, cubanezilor sau al kuweitienilor, în confruntarea cu care Pârâianu și colegii săi au avut momente de totală debusolare. De aceea, jocul de regularitate, cu multe sclipiri tehnice și combinații spectaculoase, dus fără sincope pe toată perioada partidei, a dat o altă dimensiune posibilităților reale ale naționalei de handbal a României. Echipa a părut eliberată de orice presiune și motivată să bată o Rusie care, în handbal, indiferent de situație, este un nume mare. Handbaliștii români au dat răspunsul căutat de cei ce nu înțelegeau ce s-a întâmplat cu ei în dificilele confruntări din grupă. Căderea din ultimele 15 – 20 de minute ale jocurilor era generată mai degrabă de factori psihici decât de cei tehnico – tactici ori fizici. Dincolo de un loc mai în față, victoria cu Rusia are importanță pentru că a arătat o națională a României maturizată, dispusă la efort lucid până în minutul 60, capabilă să se bată pentru a câștiga. A arătat că naționala de handbal este o echipă! Chiar și după ce a terminat pe locul 15 Campionatul Mondial de Handbal 2009, se poate spune că viitorul său arată bine.
Petrică BUTUC
sursa foto: http://www.analogtv.ro
