Luni seara, România va debuta la Turneul final al Campionatului European. Adversară îi va fi o fostă campioană mondială și europeană, Franța, care a arătat în ultima vreme o bună formă sportivă. În rimp ce antrenorii își cristalizează strategiile și tacticile de joc, cei de pe margine își dau cu presupusul despre ce se va întâmpla în teren. Cei mai productivi sunt, inevitabil, gazetarii pentru care întrecerea la vârf a fotbaliștilor Europei este o adevărată mană cerească într-o perioadă, de obicei, moartă pentru cronicarii de sport. Când nu își expun părerile proprii, umblă la antrenori, jucători, oficiali, la oricine are oarecare notorietate, cerându-le părerea, ca niște democrați convinși. Ce aflăm din zicerile lor? Că va fi bine și în Elveția cald. Dacă ajungem și în Austria, va fi și mai cald. Înseamnă că România a ieșit cu calificare din grupe și că încearcă să urce spre vârful ierarhiei continentale. Că or fi ele, adversarele noastre, echipe de primă mână, dar alde Chivu, cu fundu-n poartă și fața la adversari, vor fi bravi și învingători. Sau măcar, neînvinși. De altfel, cică Franța e varză în apărare iar pe la mijloc puțin cam ruptă, că Olanda are fundași cam statici, că Grecia e un bun exemplu pentru România. Că Bănel e mai bun decât Florentin Petre, Dică decât Cociș și Ghionea decât Tamaș. Că o fi, c-o păți, că nu facem nici un punct, dar că putem câștiga titlul european. Numai așa, de-ai naibii, să moară dușmanii și să se bucure impresarii și șefii de pe la cluburi că jucătorii lor vor căpăta prețuri bune. Iar românii să umple piețele publice și bulevardele marilor orașe bucurându-se într-o uitare de sine din care vor ieși repede, pentru că viața îi coboară în dura realitate. O realitate care ar putea face ca echipa României să joace doar în Elveția.
Petrică BUTUC
miercuri, 11 noiembrie 2026
