SPORTUL DE VRANCEA IN PELERINAJ 2011 LA MUNTELE ATHOS(III)
Pe urmele domnitorilor români, ctitori ai locașurilor din Sf. Munte Athos
Ultima parte a pelerinajului nostru a constat în vizitarea a două mânăstiri grecești, renumite în spațiul athonit. Prima dintre acestea, mănăstirea Sfântul Pavel se găsește în partea de vest a peninsulei, la baza unor stânci spectaculoase, chiar sub vârful Athonului. A fost întemeiată în secolul al X-lea pe locul unei chilii mai vechi, de către Cuviosul Pavel Atonitul, contemporan cu Sf. Atanasie Atonitul. Distrusă de pirați și cruciați de mai multe ori, mănăstirea a fost rezidită cu ajutorul domnilor sârbi și români. Dintre ctitorii români care au ajutat la întreținerea și renovarea mănăstirii, amintim pe cei mai importanți: Sf. Ștefan cel Mare care a renovat biserica și a construit un apeduct. Frații Craiovești au dat în fiecare an un ajutor bănesc, iar domnitorul Neagoe Basarab a construit turnul de apărare și zidurile de incintă. Sf. Constantin Brîncoveanu a zidit paraclisul "Sfinții Împărați Constantin și Elena" și a reînnoit chiliile mănăstirii. Astăzi este socotită a 14-a în ierarhia celor 20 de mănăstiri atonite și numără peste 90 de călugări. Aici se află o cutie de argint cu darurile pe care le-au adus magii Domnului la Betleem: aur, smirna și tămâie. Pelerinul se poate închina și la părticele din sf. moaște ale sf. Constantin cel Mare, Sf. Silvestru, Sf. Haralambie, Sf. Trifon, capul Sf. Teodor Stratilat, piciorul Sf. Grigore Teologul și alții.
Cea de-a doua mănăstirea vizitată, Dionisiu, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, este o așezare atonită dintre cele mai remarcabile. Fondatorul mănăstirii a fost Cuviosul Dionisie din Castoria, pe la jumătatea secolului al XIV-lea. Un secol mai târziu, aici a fost călugărit Sfântul Nifon care a ajuns patriarh al Constantinopolului. Fiind mai apoi depus din scaun, la insistența lui Radu cel Mare ajunge mitropolit al Țării Românești, în anul 1500 (craniul Sf. Nifon se păstrează în catedrala mitropolitana din Craiova). Între anii 1515-1520, Neagoe Basarab, fiul lui Radu cel Mare, construiește din temelie biserica, chiliile și întreaga incintă, apoi donează un chivot de aur și argint, unul dintre cele mai frumoase și prețioase obiecte de artă din tot Athosul. Între anii 1546-1548, Petru Rareș cu doamna sa Elena, au pictat biserica și trapeza, pictură care se păstrează în bună stare și astăzi. Domnitorul Alexandru Lăpușneanu cu doamna sa Ruxandra, au zidesc bolnița, chiliile de sud și au mărit trapeza. În anul 1570 Ruxandra Doamna a plătit birul către turci pentru întreg Athosul. Din 1577 domnitorul Petru Șchiopul donează mănăstirii un ajutor anual de 6.000 de aspri de argint. Matei Basarab, Sf. Constantin Brîncoveanu, Nicolae Mavrocordat, au continuat să dea ajutoare anuale între 4.000 și 8.000 de aspri. Mănăstirea Dionisiu are 15 paraclise, precum și 7 chilii pustnicești pe munte, în care se nevoiesc câțiva sihaștri. Dintotdeauna această mănăstire a avut și are una dintre cele mai aspre rânduieli de viața monahală. Aici se pune mare preț pe viață mistică, contemplativa și pe rugăciunea inimii, în deplină liniște, smerenie, tăcere și post. Pelerinul se poate închina la moaștele Sf. Nifon care se găsesc într-o criptă din incinta mănăstirii. Se mai află la această mănăstire mâna dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, un dinte al Sf. Hristofor și mici părticele din moaștele Sf. evanghelist Luca și ale Sf. Arhidiacon Ștefan, o bucată din lanțul Sf. Apostol Petru etc.
Romulus Buzatelu
