VREI SĂ DEVII JURNALIST SPORTIV ?

Mic ghid pentru cei care vor să devină membri ai școlii de presă sportivă a ziarului Sportul de Vrancea. Intră pe www.sportuldevrancea.ro și ai încredere în tine că vei reuși!

Trebuie să recunosc faptul că la baza redactării acestui text stă faptul că de aproape 5 ani de zile realizez o emisiune sportivă de televiziune, intitulată „SPORT AS la TV ATLAS”. Emisiunea o realizez la televiziunea privată TV ATLAS din Focșani, a societății Diplomatic TVR PRESS, patronată de domnul Ion Martiș.

Televiziunea ATLAS este o televiziune locală prin cablu care are o arie de acoperire la nivelul județului Vrancea de peste 90% din numărul localitățălor județului.

Emisiunea SPORT AS, este o emisiune sportivă pe care o realizez o dată pe săptămână, lunea de la orele 18.30 și care se difuzează și în reluare marțea de la 19.30.

De cinci ani de zile emisiunea a primit numeroase distincții din partea Direcției pentru Sport a județului Vrancea, fiind cea mai bună emisiune sportivă de televiziune locală ( la concurență cu altă emisiune, „Lumea Sportului” de la DTV Focșani) și care are o audiență foarte bună.

Dacă din 2003 realizez această emisiune de televiziune, trebuie să mai menționez și faptul că am și o experiență și în domeniul realizării emisiunilor de radio de aproape 3 ani, când în perioada 1996 – 1999 am realizat emisiunea sportivă „SPORT PLUS la UNIPLUS RADIO” Focșani. La acea oră era cea mai ascultată emisiune de radio din județul Vrancea. După aceasta, doi ani am fost directorul postului de radio Uniplus Radio Focșani – 88,7 Mhz și am reușit câteva contacte de colaborare cu mai multe posturi de radio și televiziune din țară cu care am avut mai multe schimburi de experiență din care am reușit să învățăm foarte multe lucruri legate de realizarea emisiunilor, atât de radio, dar și de televiziune. Partenerii noștri de la acea vreme au fost: ANTENA 1, Radio Galaxia Baia Mare, Radio Terra Piatra Neamț, ProTv Deva, Radio Deea Onești, ProFm Timișoara și multe altele.

Mass-media au un rol important, aflat într-o continuă creștere în cultura țărilor dezvoltate. Întrucât oamenii au mai mult timp liber, iar accesul la televiziune s-a generalizat, fiind posibil nu numai acasă, ci și în mașini, în baruri și în cluburi, a crescut și cererea de subiecte care să umple numărul tot mai mare de publicații și emisiuni mass-media.

Cristian Tudor Popescu, președintele Asociației Jurnaliștilor din Romănia, declara că cititorii de ziare pe hârtie vor deveni în câțiva ani o raritate, cum sunt filateliștii de astăzi, datorită internetului dar și datorită televiziunii, care este o adevărată „bombă” de informații.

Mărirea timpului liber a dus, de asemenea la o dezvoltare a interesului public pentru sport și la o creștere corespunzătoare a succesului comercial al principalelor cluburi și organizații sportive. Real Madrid, FC Barcelona, Chelsea Londra, Manchester United, New YorkYankees și altele nu mai sunt simple cluburi sportive, ci au devenit mărci de nivel mondial.

Dacă organizațiile mass-media doresc să obțină succes pe o piață extrem de competitivă, ele trebuie să reflecte astfel de transformări în cultura noastră și în interesele consumatorilor lor. Într-adevăr, mass-media nu numai că reflectă cultura în care acționează, precum și interesele telespectatorilor, dar contribuie și la formarea acelor culturi și interese.

Creșterea din ultima vreme a interesului pentru sport a fost posibilă, în mare parte, datorită mass-media, în special televiziunii prin satelit, ce a cumpărat drepturile de difuzare a evenimentelor sportive majore și le-a promovat cu intensitate ca fiind unul dintre cele mai eficiente mijloace de a face reclamă serviciilor pe care le oferă.

Pentru ai face concurență, canalele de televiziune terestră au fost nevoite să urmeze aceeași cale. Aceasta a dus la creșterea costurilor pentru drepturile de preluare mass-media, mărind enorm veniturile cluburilor sportive, ale organelor de conducere și ale sportivilor profesioniști, ceea ce a constituit un factor major în transformarea a numeroase cluburi sportive în afaceri de succes.

Dar sumele de bani pe care televiziunea le-a investit în sport i-au acordat acesteia puterea de a-l modela în funcție de scopurile ei. Televiziunea a continuat să alimenteze creșterea masivă a interesului manifestat față de fotbal în lumea întreagă, precum și extinderea competițiilor de tipul Ligii Campionilor Europeni. Aceasta a dat peste cap și tradițiile sportive a unor ramuri de sport. Rugby-ul în 13, un sport de iarnă practicat în Anglia de mai bine de un secol, a devenit un sport de vară, spre beneficiul posturilor și canalelor de televiziune. Televiziunea a făcut din sport o marfă și un instrument de vânzare.

Echipa sportivă din camera de știri a unui post de televiziune funcționează asemenea unei redacții de ziar, chiar dacă numărul angajaților este de obicei mai mic. Principala diferență dintre un post de televiziune și presa scrisă este aceea că primele prezintă evenimentele sportive în direct. Reportajele în direct ale televiziunii despre un eveniment sportiv constituie o activitate de proporții. În afară de comentator și reporter, este nevoie de jurnaliști și profesioniști în domeniul sportului pentru a furniza analize de specialitate , mai este nevoie de operatori, tehnicieni și de un editor de sunet și imagine. De asemenea, este necesar un număr corespunzător de mașini pentru transmisiile în direct în aer liber.

Realizarea unui material de televiziune este un proces lent, care presupune mai mult timp, efort și personal decât orice alt canal mediatic. Aproape oricărui material de televiziune implică o echipă o echipă de filmare și un reporter care călătoresc, adesea cpe distanțe lungi, până la locul evenimentului.Este posibil ca aceștia sa fi petrecut deja mult timp pregătind interviul, asigurându-se că oamenii pe care trebuie să-i intervieveze și lucrurile pe care vor să le filmeze sunt acolo unde vor ei și când vor ei. Iar când ajung acolo, chiar și filmarea celui mai simplu interviu ia ceva timp. Procesul de revizuire cere ca secvențele să fie filmate din unghiuri diferite, cu tăieri, pentru a facilita editarea.

Pentru un minut de televiziune se poate filma o oră, la aceasta adăugându-se și timpul necesar interviurilor.

Filmarea nu este decât prima parte a procesului. Se scrie apoi scenariul pe baza imaginilor, se înregistrează vocea comentatorului, iar filmul este apoi editat într-un material coerent de televiziune.

Transmisia este, de asemenea, mai lentă decât în cazul radioului, deoarece canalele de televiziune au tendința de a transmite mai puține buletine ( deși unele canale prin satelit și cablu transmit astăzi programe continue de știri sportive). Ca și radioul, televiziunea este un canal mediaticliniar, iar necesitatea captării atenției publicului impune materiale scurte, dinamice.

Jurnaliștii din presa scrisă se folosesc în munca lor numai de cuvinte. Uneori, ele sunt însoțite de fotografii, desene sau alte imagini, însă limbajul presei scrise rămâne cuvântul scris. Acest lucru nu este valabil și pentru jurnaliștii din televiziune . Cuvintele sunt importante. Cuvintele sunt importante, dar, în funcție de locul unde lucrează, ei dispun și de alte instrumente care se alătură cuvintelor pentru a forma limbaje unice, bogate și complexe. Canalele profesioniste de televiziune exploatează la maximum această diversitate a limbajului.

Televiziunea este un mediu condus de imagini. Imaginile în mișcare transmit acțiunea așa cum se realizează ea, dar funizează și elementul cheie în repoirtajul de televiziune. Calitatea imaginilor de care dispune un jurnalist de televiziune va determina, de regulă, și importanța cu care va fi tratat reportajul sau dacă el va mai fi folosi sau nu. În ceea ce privește sportul, imaginile dramatice folosite în vederea ilustrării unui reportaj nu constituie decât rareori o problemă. Totuși, imaginile constituie doar unul dintre elementele limbajului de televiziune.

Limbajul televiziunii este mai variat și mai complex decât cel al radioului. Pe lângă imaginile în mișcare, televiziunea poate folosi și fotografii, materiale de arhivă, titluri și sigle care să faciliteze relatarea subiectelor; deoarece antrenează două dintre simțurile noastre – văzul și auzul – , poate transmite informația prin cele două simțuri în același timp. Secretul unui jurnalist de televiziune constă în a folosi împreună și în acord perfect imaginile, cuvintele, sunetele și uneori, muzica, pentru a comprima cât mai multe informații în fiecare moment de emisie.

Deoarece telespectatorii pot vedea acțiunea, comentariul are o funcție ușor diferită.
Uneori, este preferabilsă lași imaginile să vorbească de la sine, comentatorul intervenind din când în când, numind jucătorii la care se află mingea sau oferind informații generale, ce îi ajută pe telespectatori să înțeleagă meciul mai bine.

Acest lucru nu înseamnă însă că practicarea nu este la fel de importantă, întrucât telespectatorii își dau seama dacă un comentator greșește. Și, pentru că evenimentele sportive sunt privite deseori în grup, în cafenele sau în baruri, e mult mai posibil ca telespectatorii să atragă atanția asupra greșelilor și să fie mai critici. Cea mai bună metodă de a studia comentariul este să-i asculți pe comentatorii profesionoști, să-i analizezi și să încerci să-i copiezipe cei mai buni. În timp, îți poți dezvolta propriul stil, după ce înveți de la cei mai buni.

Există două tipuri de emisiuni: emisiuni simple sau monotematice și emisiuni complexe.

Emisiunea specializată sau monotematică este cea mai amplă modalitate de a trata un eveniment, o temă din diverse unghiuri. Acest gen de emisiune abordează subiecte pentru un public bine definit: în funcție de vârstă ( subiecte pentru copii, pentru adolescenți, pentru vârstnici), de ramura sportivă, de competiția sportivă. Exemple de astfel de emisiuni sunt: tema sportivă a zilei, tema sportivă a săptămânii, sinteza sportivă a zilei, sinteza sportivă a săptămânii, emisiuni de sezon sau dedicate unui eveniment sportiv. Spațiul acordat emisiunilor monotematice diferă în funcție de importanța temei abordate.

Emisiunile complexe sunt destinate mai multor esgmente de public, sunt alcătuite pe baza îmbinării mai multor genuri publicistice, sunt difuzate în intervalele cu audiență maximă. Aceste emisiuni cuprind informații utilitare: starea bazelor sportive, locuri de agrement, informații din fotbal, informații din handbal, informații din diferite sporturi, precum și talk-show-uri. Aceste emisiuni mai cuprind: magazinul sportiv, un pilon al oricărei grile care abordează teme și evenimente în afara știrilor. Acestea sunt prezentate dintr-o perspectivă inedită trezind interesul telespectatorului, oferindu-i posibilitatea de a descoperi o serie de amănunte, informându-l și în același timp amizându-l. Spațiile oferite magazinelor sportive depind de importanța temei abordate, de baza tehnică și formatul respectivului post. Realizatorii de magazine răspund de selectarea și evaluarea temelor, de tratarea și amplasarea lor în planul de emisie, de coordonarea unei singure emisiuni sau, în unele cazuri, de mai multe emisiuni. Din punct de vedere tehnic, realizatorii și reporterii trebuie să dispună atât de posibilitățile de înregistrare cât și de modalitățile de prelucrare ulterioare în studio a materialelor înregistrare.

Rubrica sportivă, reprezintă un material care are repartizat un spațiu fix de emisie, care abordează teme sportive bine definite și este caracterizată de periodicitate. Rubricile sportive pot fi redactate pe baza unor planuri tematice sau de sezon, neorientându-se după un anumit eveniment. Ca și în cazul materialelor incluse în magazinele sportive, rubricile pot valorifica întreaga paletă a genurilor publicistice, dispunând adesea, suplimentar, de un anumit ambalaj, care permite identificarea lor în programe.

Actualitățile sportive însumează toate materialele vorbite care oferă informații de bază: știrile sportive, flash sportiv, etc. În funcție de conținut, actualitățile care prezintă știri se pot clasifica astfel: hard news , follow – up și soft news.

Revista presei sportive constă în prezentarea celor mai dezbătute subiecte abordate în presa scrisă, cu elemente de comentariu, ironii fine sau păreri personale.

Indiferent de genul emisiunii, specializată sau complexă, realizatorii trebuie să parcurgă anumite etape:

1. stabilirea temei ce urmează a fi bine dezbătută;
2. stabilirea genericului și a comperajului ( a elementelor de legătură)
3. documentarea presupune culegerea tuturor datelor necesare realizării materialului;
4. înregistrarea materialelor;
5. prelucrarea materialelor.

Interviul sportiv este considerat genul publicistic cel mai răspândit pentru colectarea informației, fiind numit și „inima jurnalismului audiovizual”. Sub forma unei succesiuni de întrebări și răspunsuri prin intermediul interviului se urmărește îndepărtarea riscului de a denatura sau trunchia transmiterea unei informații.

Există mai multe tipuri de interviu:

1. interviul instantaneu, realizat chiar în acel moment;
2. interviul pregătit care servește pentru obținerea de informații, opinii și care poate fi folosit pentru realizarea unor emisiuni: comentarii, reportaje, buletine de știri;

În funcție de conținutul lor, interviurile se pot clasifica astfel:

1. interviuri informative;
2. interviuri interpretative ( de analiză și de comentariu);

Întrebările constituie baza interviului, iar de calitatea lor depinde calitatea răspunsurilor și implicit a interviului.

În funcție de scop, întrebările se pot clasifica astfel:

1. întrebări factuale sau de informație;
2. întrebări de opinie;
3. întrebări de mărturie;
4. întrebări de motivație;
5. întrebări de urmărire;
6. întrebări de completare.

După rolul lor întrebările pot fi:

1. întrebări de atac;
2. întrebări de relansare;
3. întrebări de insistență;
4. întrebări de sprijin;
5. întrebări de punctare;
6. întrebări de nominalizare;
7. întrebări de obiecție;
8. întrebări de controversă.

Cronometrarea interviului trebuie să fie strictă, indiferent dacă interviul va fi de o jumătate de oră sau de un minut și jumătate. La sfârșitul interviului, reporterul trebuie să întrebe dacă poate reveni pentru informații adiționale. El poate indica momentul posibil de difuzare a interviului, dar în nici un caz nu trebuie să promită că se va difuza la un moment anume sau că va fi în întregime vreodată.

Ancheta jurnalistică sportivă, gen publicistic întâlnit și în presa scrisă, reprezintă o modalitate de a culege opiniile trecătorilor.

Prin comentariu – notă, redacția are ocazia să facă dovada competenței sale și să influențeze pozitiv imaginea pe care postul de televiziune o are în planul informațiilor.

Insertul este unul dintre cele mai simple genuri publicistice și constă în inserarea unui citat prin intermediul unui text de comparaj.

Reportajul ocupă un loc aparte în cadrul genurilor jurnalistice de informare, fiind o simbioză între informația pură și construcția artistică, combinând munca jurnalistică și arta povestitorului, neutralitatea persoanei a III-a și implicarea autorului în eveniment.

Reportajul în direct impune reporterului intrarea în contact cu evenimentul ce va avea loc și cu actorii care vor lua parte la el.

Pentru a trata subiectele sportive cu succes, trebuie să cunoaștem cerințele mijlocului de comunicare pe care îl utilizăm și să înțelegem audiența ce va beneficia de munca noastră.

Meseria de jurnalist sportiv poate fi învățată! Dar să nu uităm că mulți „se hrănesc” zilnic din munca noastră și de aceea trebuie să punem calitatea pe primul plan.

viorel.paizan@sportuldevrancea.ro